Salvarea montană şi speologică în judeţul Bihor

de la început şi până azi

Alpiniștii, speologii, turiștii care activau în zona montană din Bihor, de multe ori s-au găsit în situația în care s-au produs accidente în zona montană, cei care intenționau să ajute erau în imposibilitatea de a rezolva unele situaţiifoarte complexe.

Nu dispuneau de experiență profesională, pregătire specifică și nici echipament tehnic care să facă posibil ca aceste intervenții să fie duse la bun sfârșit. S-a conturat necesitatea înființării unui astfel de serviciu de specialitate, la fel ca și în alte state cu zonă montană.

În anul 1969 a apărut o Hotărâre a Consiliului de Miniștrii nr. 140/1969 care a dispus imediat înființarea unor servicii de salvare montane în 13 localități din 7 județe. În acest moment Bihorul nu figurează pe lista celor șapte județe.

Experiența a arătat însă că, în județ, turismul de masă, alpinismul și speologia au cunoscut o puternică dezvoltare și proporțional cu asta a crescut și numărul accidentelor.

           Alpiniștii, speologii, turiștii care activau în zona montană din Bihor au profitat de fiecare ocazie pentru a atrage atenția liderilor politici ai  județului, referitor la  necesitatea înființării Serviciului Județean Salvamont.

          În 1973, la cererea domnului Toma Boerescu, șeful salvamontului din Sibiu, orădeanul Gáspár Isvtán participă la programul de  patrulare preventive, pe toată durata sezounului de vară, a salvamontului din Sibiu , în M-ții Făgăraș.

        În 1974 Gáspár Isvtán participă la  acțiunea organizată de Toma Boerescu în M-ții Făgăraș, ocazie cu care au cărat în spinare materialele de construcții  și uneltele necesare pentru ridicarea refugiului alpin Călțun.

         Alpiniștii, în limita posibilităților şi-au făcut vizibile opiniile lor în presa locală în legătură cu acest subiect.  A apărut în ziarul Făclia ( Faklya ) :

-12 mai 1972  - Conversație neregulată despre un sport regulat

-18 noiembrie 1978 – Cățărători bihoreni

-8 februarie 1979 – Salvatori montani în prăpastie

-16 martie 1979 – Trebuie salvamontul

-20 ianuarie 1981- Cățărători în val de vale

-9 februarie 1982 – O socoteală necesară

În anul 1982 debutează activitatea Salvamont Ştei, ca urmare a creşterii numărului de turişti şi mai ales a practicanţilor speologiei explorative şi sportive. În zona Munţilor Bihor a crescut considerabil şi numarul accidentelor deosebit de grave. Din dorinţa de a răspunde într-o manieră profesionistă şi cât mai eficientă acestor provocări, începând cu anul 1982 au fost iniţiate, cu sprijinul moral şi logistic al regretatului Maestru Emerit al Sportului Emilian Cristea şi al profesorului dr. Marcian Bleahu, demersurile în vederea înfiinţării Formaţiei Salvamont Ştei.

            În acelaşi an, având la bază unica prevedere legală de organizare şi funcţionare a unităţilor Salvamont legiferată prin HCM 140/1969 şi a Instrucţiunilor de Aplicare 545/1969, la inţiativa dr.ing. Mátyási Sándor de la E.M. Bihor (Intr. Metalelor Rare Bucureşti), a dr. Popescu Gheorghe, medic cercetător ştiinţific la I.C.P.M.R.R. Bucureşti, Secţia Dr.Petru Groza şi Brijan Petru (Intreprinderea Mecanică) şi preşedintele Clubului de Speologie “Speodava” din oraşul Dr. Petru Groza, se pun bazele administrative şi tehnice ale primei Formaţii Salvamont din judeţul Bihor, o activitate de pionierat bazată pe pasiune şi respect pentru natură, munte şi semenii noştrii. Primii paşi sunt:

- se începe corespondenţa şi demersurile organizatorice cu: Consiliul Popular Dr. Petru Groza; F.R.T.A. (M.Mihăilescu, dr.I.Giurculescu), Inspectorat M.I., Protecţia Civilă şi C.J.E.F.S.-Bihor, diferite centre Salvamont existente (prin relaţii personale): Sibiu, Piatra Neamt şi Reşiţa, cât şi cu Staţia de Salvare şi Unitatea Militară de pompieri din oraş;

- prin hotărârea conducerii S.U.T. (Spitalul Unificat Teritorial – Dr. Petru Groza, director dr. Ritli Ladislau) nr. 392/16.03.1983, se atribuie un spaţiu pentru sediul Salvamont, pe str. N. Iorga nr. 32 (o sala de şedinţe pentru cursuri şi o magazie pentru echipamente), actualmente spaţiul este utilizat de A.S.M. – Ştei;

  Primele echipe de salvare au fost formate din cei mai buni membrii ai clubului de speologie Speodava şi din sportivii de valoare din oraş. La infiinţare, din aceste echipe au facut parte: Brijan P., Popescu Gh., Mátyási S., Vajda A., Cuc O., Kiss B., Tuduce I., Benţea-Nedelcu Mihaela, Cuc V., Mureşan T., Ţintoi C., Budişcă Gh., Nica G.

  Zona de acoperire mult prea extinsă pentru posibilităţile de atunci a fost: creasta Cârligaţi – izvoarele Someşului Cald – Padiş – Boga – Cetăţile Ponorului – Valea Galbena – şaua Vârtop – creasta Biharia (Cucurbăta Mare) – Valea Sighiştel – Valea Crăiasa, care a fost completată parţial cu Stâna de Vale şi cu platoul carstic Vaşcău din Munţii Codru-Moma.

 

 În 1983, emiterea deciziei Nr.10/09.02.1983 a Consiliului Popular a Or. Dr.Petru Groza (preşedinte Klein N. şi av.Cuc Mihai – secretar, responsabil cu activitatea Salvamont) constituie de fapt actul oficial de înfinţare a Formaţiei Salvamont din oraş, respectiv din judeţul Bihor. La această dată Salvamontul a fost format din două echipe operative.

Obiective. Prin acest act de constituire a luat fiinţă o unitate Salvamont mult diferită de celelalte deja existente în ţară şi anume: în domeniul principal de activitate (care atunci nu a avut suport juridic) a fost inclusă pentru prima data salvarea din subteran (cavităţi naturale = peşteri şi avene) echivaletul actual al activităţii salvaspeo, care la acea data nu a existat.

Această necesitate de extindere a activităţii clasice salvamont şi completarea cu salvarea din mediul subteran a izvorât din specificul geologic a zonei montane (M-ţii Bihor) ce urma a fi supravegheat, format predominant din terenuri carstice (> 1000 peşteri şi avene), care la acea dată au generat cele mai multe accidente grave, care şi azi prezinta un potenţial de risc ridicat, cel puţin pentru speoturism şi nu numai.

În activitatea echipelor din Salvamont - Dr. Petru Groza se regăsesc două direcţii de acţiune: preventivă şi de salvare efectivă: suprafaţă şi subteran carstic.

Acest specific de activităţi a avut un efect şi asupra selectării personalului pentru desfăşurarea operaţiunilor de instruire şi intervenţie, suprafaţă sau/şi subteran. Personalul salvator montan a fost astfel divizat în echipe specializate pentru suprafaţă respectiv subteran.

 

  Din 1983 şi pâna în 1987 inclusiv în cadrul activităţii salvamont un accent deosebit s-a pus pe activitătile preventive, în special patrulări sezoniere pe platoul carstic Padiş (vara) şi zona pârtiilor de schii din Vârtop (+/- Stâna de Vale) şi de rezolvare a cazurilor/solicitărilor iniţiate prin alarmare.

  De asemenea, s-a intreprins o amplă acţiune de revizuire a stării traseelor turistice din partea centrală a M-ţilor Bihor. Această activitate s-a desfăşurat prin repartizarea traseelor turistice pe echipe a câte doi salvatori montani, care prin parcurgerea traseului aveau obligaţia de a completa un formular de treseu cu specificarea neajunsurilor pe care le-au constatat (lipsă indicatoare, semne deteriorate, lipsă lanţuri, securitatea parcurgerii traseului etc).

  În cazurile reale de solicitare prin alarmare – ieşirea echipelor pe teren s-a desfăşurat pe baza unei scheme de alarmare în sistem militar (cu implicarea Unităţii Militare de Pompieri din oraş – prin comandantul de atunci cpt. Ţintoi C-tin.). Acest sistem deşi a funcţionat efficient, totuşi a fost greoi - să nu uităm că atunci încă nu a existat telefonia mobilă.

 

 Din zona Padiş, sau poalele masivului Biharia (Valea Leucii şi Arieşeni) şi chiar din Codru-Moma – zona Moneasa – alarmarea a fost realizată deosebit de eficient prin staţiile radio fixe (pe linie MI) ale Intreprinderii Metalelor Rare  (E.M.B.). Lucrurile s-au simplificat şi mai mult când şeful formaţiei a dispus de staţie radio fixă şi mobilă pe frecvenţele EMB şi SUT.

  Absenţele personalului salvator montan de la locurile de muncă pentru desfăşurarea activităţilor organizate de salvamont (alarme, cantonamente, patrulare) au fost motivate prin « scoateri din producţie » care se plăteau din fondul de “obligaţii obşteşti” al unităţilor de producţie. În cazul activităţilor organizate pe baza unei planificări vizate de Consiliul Popular – Or. Dr.Petru Groza, solicitările de scoatere din producţie au fost emise de şeful formaţiei salvamont.

Activitatea a fost condusă de Mátyási Sándor, care a provenit din Clubul Sportiv Universitatea Bucureşti - secţia de Alpinism I.P.G.G. (antrenor Dan Vasilescu) şi din Clubul de speologie Czárán Gyula – Tinca, cu recomandări în coordonare/antrenare de la Emilian Cristea. Acesta, a impus în salvamont un regim sever în ceea ce priveşte activitatea de instruire şi disciplină, şi de-a lungul anilor a condus la numeroase schimbări în componenţa echipelor, dar şi la creşterea calitativă a pregătirii personalului salvator.

Organizatoric, Formaţia Salvamont din Dr. Petru Groza a avut următoarea structură:

1. Şef formaţie: dr.ing. Mátyási Sándor;

2. Coordonare medicală: dr.Popescu Gheorghe şi dr. Mureşan Traian;

3. Coordonare tehnică de specialitate: Brijan Petru;

   4. Relaţii externe: ing. Heinzl Mihai

 

 Componenţa echipelor. O bună parte din personal a fost preluat de la Clubul de Speologie Speodava, care era foarte bine calificat, pentru că nu trebuie să uităm că la acea dată Speodava a reprezentat unul din cele mai bune cluburi de speologie sportivă din ţară, atât ca dotare tehnică cât şi ca personal. La o analiză atentă s-a constatat că acest personal se comporta foarte bine în mediul subteran, unde era stăpân pe situaţie, însă la suprafată, pe stâncă, avea lipsuri serioase, care cu timpul, prin antrenamente îndelungate, au fost corectate.

Baza tehnică şi materială a salvamontului cu sprijinul financiar al Consiliului Popular orăşenesc s-a imbunătăţit continuu, astfel:

- 1983 -1984 – pentru uniformizarea vestimentaţiei personalului salvator, în cadrul Cooperativei “Progresul” din oraş, au fost executate la comandă: salopete, veste, pufoici (de culoare portocalie), truse sanitare individuale tipizate etc.;

- 1984 – sponsorizare Fabrica textile “Mioriţa” – cu produse de tricotaj, căciuli, pulovere etc.;

- 1984 – Secţia “Ambarom” (Sinteza Oradea) prin director ing. Groza Mircea – efectuează numeroase sposorizări – dotare mobilier sediu, asigură vopselele pentru refacerea marcajelor turistice, asigură mijloace de transport de teren pentru deplasarea echipelor;

- 1983 – în cadrul atelierului mecanic Secţia Explorări Geologice – secţia Padiş – se confecţionează prima Akja compactă din dotare;

 

- 1984 – 1989 – la Intreprinderea Mecanica – Dr. Petru Groza în continuare se proiectează – execută (şi se testează la rupere) diferite echipamente de bază. În 1984 – se execută 2 bucăţi targă Akja demontabilă, din două segmente (din aluminiu).

 

Programe de instruire. Dacă pentru dotarea tehnică parţială a echipelor, Consiliul Popular al oraşului a acordat o ‘finanţare de formă’ (fără atingerea în totalitate a baremului de dotare impus prin legislaţie), pentru participarea la programele organizate de F.R.T.A. – Salvamontul din Dr. Petru Groza nu a fost sprijinit financiar. Pentru suplinirea acestui neajuns, pe plan local, anual s-au organizat două ‘cantonamente’, etapa de iarnă şi de vară cu finanţarea de către unităţile de producţie din oraş prin forma legală, acceptată de ‘scoateri din producţie’.

Pregătirea fizică si tehnică de specialitate a salvatorilor montani s-a realizat astfel:

înaintea acceptării persoanelor ca membri în formaţie, au fost testaţi în privinţa stării de sănătate, teste specifice medicinii muncii în cabinetele de specialitate ale I.C.P.M.R.R – Secţia Dr.Petru Groza – de dr.Popescu Gh., prin deschiderea unei fişe individuale.

  - antrenamente săptămânale pentru rezistenţă fizică – durata 1 la 2 ore, constând în alergare pe teren variat pe lungimi de 6 – 10 km, care se încheiau cu verificarea reacţiei organismului la efort fizic prin teste specifice medicinei sportive (Mátyási Sándor - responsabil);

  - organizarea probei de orientare turistică (proba de căutare accidentat – la acea dată era probă de raliu) – trasee de 5 – 7 km în pădurea din zona lacului cu extindere spre satul Valea Neagră (Matyasi Ludovic – responsabil)

  - cursuri la sală – organizate în mai multe etape, atât pentru membrii cât şi pentru aspiranţi în vederea atragerii de noi membri. Aceste cursuri s-au derulat secvenţial pe cele trei specialităţi de bază:

- speologie sportivă (Brijan Petru);

- alpinism (Mátyási Sándor), cu metodele de salvare specifice fiecărui domeniu;

- orientare sportivă/turistică –căutare accidentat, utilizarea hărţilor topografice şi a busolei (Matyasi Ludovic).

  - antrenamente pe stâncă – se desfăşurau în funcţie de posibilităţi la sfârşit de săptămână sau pe etape. Locurile de antrenament (1 – 1.5 lungimi de coardă) au fost în prealabil amenajate în premieră şi asigurate corespunzător (Mátyási S..- Brijan P.- Vajda A.- Cionca V.).

 

Cu ocazia acestor cantonamente, pe lângă tematicile propriu-zise de salvare, au fost efectuate şi o serie de premiere la căţărare, astfel:

- Biserica Moţului – 2 trasee (Mátyási S.- Brijan P.- Vajda A.);

- Cetăţile Ponorului – 2 trasee (Mátyási S.-Vajda A.; Brijan P.- Cuc O.);

- V.Boga- Piatra Câinelui -1 traseu (Mátyási S.- Mureşan T.);

- V.Boga –Piatra Bulzului – 1traseu gr.sup.(Mátyási S.- Vajda A.);

- Piatra Boghii – 3 trasee (Mátyási S.- Vajda A.; Brijan P.- Petrescu M.) doar 1 terminat – 6 lungimi c.; grad estimat IVB (Brijan P.- Vajda A.),

- Pietrele Negre – Traseul Corbul 4A - (Mátyási S.- Mureşan T.)

 

Practic s-a căţărat tot ce s-a putut, iar dacă nu au ajuns pitoanele s-au confecţionat altele a doua zi în atelierul mecanic din Padiş.

Pentru verificarea anduranţei în condiţii extreme pe timp de iarnă a unui grup restrâns de salvatori montani, în mai multe etape au fost organizate bivuacuri în M-ţii Bihor.

Dintre acestea amintim cele organizate la:

-         07- 12.03.1983 – Căput – Cetăţile Ponorului (efectiv complet);

-         09 - 11.02.1984 – vale alpină – Izvorul Bihorului – Vf.Cucurbăta Mare;

-         14 – 16.02.1986 – Valea Rea – Vf.Cârligaţi;

Participanţi – două grupe/fiecare etapă: Mátyási S., Mureşan T., Vajda A.

                                                                        Brijan P., Kiss B., Muşet A.

 

Privind retrospective, aceste exerciţii poate nu reprezintă mare lucru pentru zilele noastre, însă totul trebuie raportat la condiţiile de atunci (echipamente grele, neconfortabile, ineficiente etc.) care pentru noi au constituit o adevărată provocare şi dăruire pentru munte.

Pregătirea medicală de prim ajutor. În Formaţia Salvamont din Or. Dr.Petru Groza, la instruirea salvatorilor şi participarea la acţiunile de salvare şi-au adus contribuţia următorii medici:  

Dr. Popescu Gheorghe – medicină generală;

Dr. Mureşan Traian – chirurg -ginecolog;

Dr. Torok Robert – psihiatru;

Dr. Lupea Valentin – medicina muncii.

 

În prima etapă de înfiinţare a formaţiei salvamont din oraş, un rol decisiv atât administrativ cât şi ca medic, care a pus şi bazele dotării medicale a formaţiei, l-a avut Dr.Popescu Gheorghe. El a prezentat primele cursuri de prim ajutor membrilor salvamont, cu utilizarea truselor medicale şi a instrumetarului din componenţa acestora. Prin influenţele pe care le-a avut în lumea medicală a reuşit de la inceput, împreună cu S.U.T. – Dr. Petru Groza şi Staţia de Salvare, să echipeze salvamontul cu o trusă medicală mult peste baremul legislativ, care practic a fost o trusă a medicului. De asemenea, încă din această perioadă, fiecare salvator a fost dotat cu trusă medicală individuală în conformitate cu baremul de dotare stipulat în legislaţie.

La instruirea medicală a salvatorilor montani, atât în cadrul cursurilor organizate la sediu, cât şi mai ales cu ocazia aplicaţiilor pe teren (cantonamente), un aport deosebit l-a adus Dr. Mureşan Traian. Cursurile prezentate datorită stilului de expunere foarte expresiv şi convingător, a suscitat interesul personalului pentru acest domeniu esenţial al activităţii noastre de salvatori montani. Dr. Mureşan T., practic a participat la toate aplicaţiile organizate şi la solicitările salvamontului cu ocazia intervenţiilor reale.

        

  În 1987 Gáspár Isvtán, Ille László și Somogyi Sándor - pensionar, conducătorul secției de turism a clubului TIPO  Poligrafia Oradea, având experiență, renume și vechime în viața turismului bihorean, au încercat să mențină în atenția  administrației judeţene problema necesitîții înființării unui serviciu de  salvare montană la nivel judeţean. Conducerea administrației judeţene din aceste vremuri, în principiu, a fost de acord cu aceste încercări.

Dl. Somogyi a căutat  o persoană care are experiența necesară în privința  funcționării unui serviciu de salvamont judeţean și totodată are pe lângă experiență şi calificarea ca alpinist și speolog. Obiectvul comun a format echipa.

În aprilie au luat legătura cu dl. Dr. Győrffy Lajos - conducător cu multă experiență a Salvamontului din Baia Mare. Gáspár Isvtán s-a deplasat  la Izvoare , unde cu dl. Győrffy a purtat o discuție despre sarcinile, posibilitățile și eventualele capcane.

 

La data de 20 iunie 1987 în baza hotărârii nr. 248/20.06.1987 a  Consiliului Popular Județean s-a înființat Serviciul Județean Salvamont Bihor. Din partea Consiliului Popular Județean dl. ing. Gheorghe Mureșan (șef serviciu  Direcția Tehnică Județeana Bihor) a fost numit pentru derularea activităților administrative și de secretariat ale serviciului Salvamont.

  

 

A început organizarea, selectarea membrilor și formarea echipelor. Nucleul de baza a salvamontului a fost alcătuit din alpiniști, speologi, schiori legitimați la cluburi de profil, și turiști cu cunoștințe amanunțite privind  zona montană bihoreană și cu conditie fizică curespunzătoare şi nu în ultimul rand, membrii formaţiei Salvamont Dr. Petru Groza. La nivelul județului, salvamontul avea 40 de membrii. Serviciul Județean Salvamont Bihor a fost alcătuit din 3 centre: Oradea, Dr. Petru Groza şi Beiuș, în total 6 echipe.

A fost organizată asistența Salvamont la Stâna de Vale,  Padiș, Vartop, Vadu Crișului și defileul Crișului Repede , Meziad.  A început și pregătirea profesională în urma căruia la  Direcția de Sănătate Publică Bihor s-a asigurat pregătirea în domeniul primului ajutor. Pentru a asigura cea mai bună îngrijire a accidentaților, între membrii echipei a fost ales și dl. Dr. Nagy Péter.

La nivel local a fost organizată pregătirea teoretică - practică și testarea cunoștințelor a membrilor Salvamont.

În Oradea a fost inagurat Sediul Salvamont, în Pasajul Palatului Vulturul Negru.

S-a continuat refacerea marcajelor și a traseelor turistice din județ. Echipări tehnice, lanțuri, trepte, săgeți direcționale, lucrări cartografice, proiecte. În elaborarea proiectelor și a desenelor technice a fost de mare ajutor dl. Daday János, inginer-colonel pensionat. În  continuu au fost fabricate, montate, schimbate, reparate echipările tehnice de pe traseele turistice și de alpinism.

 

În  1988:

- a avut loc primul stagiu de pregătire judetean în condiții de iarnă, la Stâna de Vale;

- iulie - participare la Conferința de Salvaspeo din Moneasa;

- octombrie, Seminariu Salvamont, Poiana Brașov.

În continuu au fost achiziționate echipamentele tehice, ecipamentul colectiv și cel personal, stații radio (recepție-emisie) și echipamentul medical necesar. A început școlarizarea membrilor în școlile organizate de Organizația Profesională a Salvatorilor Montani din România. Școlile de vară au fost organizate la Padina, iar cele de iarnă în Parâng.

În  februarie 1989 la Raliul Salvamont de la Borșa au paricipat două echipe bihorene:

·         De la Dr. Petru Groza: Iagăr Moise, Vaida Árpád, Nour Dan.

·         De la Oradea: Vodă Dragoş, Iffiú András, Letea Mircea, Dobrai Péter.

În octombrie 1989 la raliul Salvamont nu a putut participa din Bihor decât o echipă Orădeană. În aceeași lună am participat la Seminarul Salvamont de la Piatra Fântânele, Bistrița.

Până în 1990, 16 membri ai Serviciului Salvamont din Bihor, deja au terminat ambele sesiuni (vară -iarnă).

 

În 20 ianuarie 1990 la Predeal a avut loc o întâlnire în vederea găsirii unei noi forme de organizare a Salvamontului. Au fost prezent 21 reprezentanți ai Serviciilor Județene Salvamont.

În 11 aprilie 1990 a fost aleasă conducerea națională a Salvamontului, formată din 11 membrii, între ei găsim și pe orădeanul Gáspár István.

Făra a avea pretenția că lista este complete, amintim pe câțiva dintre cei care și au adus un substanțial efort la creșterea calitativă a salvări montane din Județul Bihor:

Oradea : Ban Dumitru, Cherecheş Livia, Borodan Teodor(Dorel), Piros Szilárd, Dr. Nagy Péter, Gáspár István, Paută Adrian, Dragoş Vodă, Dobrai Péter, Letea Mircea, Dietrich Gustav, Iffiú András, Kokes János, Ille László, Ille Lajos, Czibulák János (Fóka), Nagy Sándor, Hajner János (Rubi), Szabó Sándor (Samu), Kovács László, Osváth Géza, Tavaszi János, Cosma Adrian, Ardelean Gavril,Nagy Tibor.

Dr. Petru Groza : Mátyási Sándor, Brijan Petru,  Vajda Árpád, Nour Dan, Petrescu Mircea, Iagăr Moise, Heinzl Mihai, Mátyási Ludovic, Kuti Ludovic, Pătraşcu Gheorghe,  Muşet Alexandru, Cionca Voicu, Birta Cristian, Strusievici Mihai, Sălăjan Horea, Tulucan Tiberiu, Bulc Adrian, Roşca Sorin.

Beiuș: Naghiu Anton, Jurjiu Marcel, Bunas Dorel, Pica Octavian, Isoc Ovidiu, Dan Cristian.

 

***

După 1990, pe fondul schimbarilor intervenite în societatea civilă din România, aceste structuri au dispărut prin auto-desființare sau au devenit ineficiente, în mod special pe fondul lipsei de susținere financiară și administrativă din partea autorităților locale. Acestea se întâmplau în timp ce, datorită liberei circulații, al facilitării accesului la echipament performant și apariției inițiativei private în exploatarea potențialului turistic al zonelor montane, turismul montan și practicarea sporturilor specific montane au cunoscut un " boom" impresionant.

În consecință, în iunie 1995, se înființează  Salvamont CRSE Apuseni - Oradea, ca departament de salvări montane încadrul Centrului Regional de Supraveghere Ecologică - Apuseni, la inițiativa unor foști membri iai Salvamont Oradea și a unora dintre membrii cluburilor de alpinism și speologie din Oradea.

  În 1997, dupa 8 luni de campanie pro-Salvamont, an în care s-au utilizat toate mijloacele legale de sensibilizare a opiniei publice și în special a autorităților locale, Consiliul Județean Bihor înființează Serviciul Public Salvamont Bihor, prin preluarea Salvamont CRSE Apuseni - Oradea. Salvamont Bihor, nu are personalitate juridică , fiind integrat în Serviciul Patrimoniu din cadrul Direcției Economice a Consiliului Județean Bihor. La un an de la reînființarea serviciului județean au fost cooptate și structurile respectiv persoanele care doreau sa se implice în activitate, existente la acel moment la Ștei și Beiuș.

Structurile cu rol de decizie la nivel local şi judeţean precum şi opinia publică au conştientizat rolul şi locul Salvamont în cadrul organismelor de importanţă judeţeană şi, de ce nu, regională odată cu intervenţia din peştera Micula, din anul 1998. Impresionanta mobilizare a resurselor materiale şi umane, durata lungă a intervenției ( 17 ore) precum şi competența salvatorilor au determinat schimbarea percepției generale despre această activitate şi au deschis porțile colaborărilor viitoare cu alte structuri de intervenție şi salvare.  Aceasta este prima acțiune de salvare în care s-a colaborat  direct cu S.M.U.R.D. Bihor, atât prin alocarea unei mașini cu medic pe întreaga durată a intervenției cât și prin faptul că un cadru medical calificat  a intrat în peșteră alături de salvtori, asistând și monitorizând victima și pe întreaga durată a evacuării.

În luna aprilie 2002 s-a constituit Asociația Salvatorilor Montani Bihor . Membrii fondatori și nucleul de bază al A.S.M. Bihor, îl constituie foștii și actualii membrii ai formațiunii Salvamont Oradea, din cadrul Serviciul Public Salvamont Bihor .

Obiectivele  principale  urmărite de Asociația Salvatorilor Montani Bihor sunt:

- sprijinirea pe plan material, tehnic, logistic și uman a activității  Serviciului Public Salvamont Bihor

- dezvoltarea  asistenței Salvamont  în zona montană a județului Bihor .

- promovarea  practicării  turismului  montan și  a sporturilor specific montane

- promovarea  conceptului de "cultură și educație  turistică" specific zonei montane, în special în rândul tinerilor.

- promovarea la scară națională și  internațională a   arealului montan românesc în sprijinul dezvoltării turismului  și  practicării lui  într-un cadru  civilizat  și  sigur.

- implicarea asociației  în  activități de asistare a comunităților afectate de catastrofe, calamități etc., în colaborare cu alte structure și organizații locale, naționale și internaționale care acționează în acest sens.

            Anul 2003 a fost, cel puțin în primele 6 luni, unul din cei mai grei şi solicitanţi ani din întreaga istorie a salvamontului bihorean.

Nefericitul accident de la sfârşitul anului 2002 în care 4 speologi bihoreni au fost surprinși de o avalanșă în M-tii Făgăraș a determinat, pe lângă  îndeplinirea îndatoririlor curente din sezonul  hibernal  și o mobilizare impresionantă de forțe pentru participarea la acțiunile de căutare / recuperare a celor 4 speologi. De-a lungul a 6 luni, printr-un efort colectiv material şi uman remarcabil, membrii salvamont Bihor s-au alăturat colegilor salvatori montani  din  Argeş  în efortul de recuperare a celor dispăruți.

           Acest demers a deschis porțile colaborării cu alte structuri salvamont din țară ( Argeş, Sibiu, Gorj etc) precum şi afilierea Serviciului Public Salvamont Bihor la  structuri de salvare / căutare de anvergură  europeană.

 

În anul  2004, datorită faptului că asociația a dovedit în numeroase rânduri că posedă o disponibilitate și un potential deosebit în a participa la acțiuni de salvare - recuperare,  A.S.M. Bihor a fost invitată să facă parte din KARISZasociație caritativă constituită ca un parteneriat, cu scopul de a acorda asistență populației și comunităților în caz de calamități și catastrofe, cuprinzând organizații de profil din 3  țări europene - Ungaria, Slovacia și România.

        Începând cu luna aprilie 2005  modul de organizare al Serviciului Județean Salvamont Bihor a fost modificată prin semnarea unui accord între Consiliul Județean Bihor și Asociația Salvatorilor Montani Bihor, urmând ca activitatea de salvare montană să se desfășoare sub coordonarea asociației, fiind finanțată de Consiliul Județean Bihor. Serviciul va avea o structură unitară organizată pe două centre, Oradea ca Sediu Central și Ștei ca Centru Zonal.

Începând cu data de 16 ianuarie  2007 Serviciul Județean Salvamont Bihor a fost transformat în Serviciul Județean Salvamont – Salvaspeo  Bihor, în urma apariției legii 402/2006, care reglementează activitatea de salvare speologică iar atributiunile ce decurg din această modificare legislative, au fost preluate tot de  Asociația Salvatorilor Montani Bihor.

 

Din momentul reorganizării Serviciului Județean Salvamont Bihor ca urmare a programelor de formare profesională desfășurate în mod continu s-au atestat și reatestat  cca 30 de salvatori montani sau salvatori speologi care au urmat inclusive cursurile de prim ajutor calificat – paramedic, unii având toate specializarile mai sus amintite, alti zece salvatori fiind în curs de pregătire.

Salvatorii din cadrul serviciului sunt membrii a celor două asociații profesionale care reglementează în România activitațile de salvare montană si salvare din mediul subteran speologic, Asociația Salvatorilor Montani din România respective Corpul Român Salvaspeo. Serviciul Județean Salvamont – Salvaspeo  Bihor este reprezentat în cadrul Consiliului Serviciilor Publice Salvamont din România și încadrul Grupului de lucru pentru Salvarea Montană din cadrul Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul M.A.I., este primul serviciu salvaspeo acreditat și printre  primele servicii salvamont acreditate din România.