Turism Speologic Specializat

Carstul din România – deşi rocile carstificabile ocupă o suprafaţă relativ restrânsă (4500 km) din totalul suprafeţei de 237.500 km a României, numărul peşterilor este de 8100. Varietatea acestora este foarte mare, iar peisajul subteran de multe ori covârşitor.
 
Istoric- deşi găsim menţiuni în literatura de specialitate înca din anul 1767, domeniul speologic ia avânt cu adevărat abia în anul 1920, când binecunoscutul Emil Racoviţă înfiinţează la Cluj-Napoca primul Institut de Speologie din lume.
 
Apar ulterior cluburi de speologie, mişcarea speologică atingând apogeul în anii ’70, ’80.
 
Organizarea speologilor în România – Federatia Romana de Speologie a fost înfiinţată ca şi entitate juridică la 28 mai 1994.

În cadrul ei sunt afiliate momentan 47 asociaţii membre, unde speologii români işi desfăşoară activitatea. Avantajele date de apartenenţa la un club speologic sunt: cadrul organizat, o mai bună informare şi deprinderea corectă a unor tehnici sigure de parcurgere a peşterilor.

Activitatea în comunitatea spologică din România are o diversitate destul de mare, multe evenimente care se desfăşoară de-a lungul anului iţi permit să interacţionezi cu speologi din toată ţara.
 
Cele mai importante evenimentele de interes speologic la nivel naţional sunt: Congresul Naţional de Speologie şi Concursul Naţional de Artă Speologică. 
 
Şcolarizarea speologilor În tehnica speologiei alpine, cunoaşterea carstului, cartografie, biospeologie se realizează  prin intermediul Scolii Romane de Speologie.
 
Partea de salvare din peşteră a fost preluată, comform legislaţiei în vigoare, de către CORSA-Salvaspeo Romania, o organizaţie neguvernamentală  înfiinţată de Federaţia Română de Speologie în anul 2001.
   
Munţii Bihor – Vlădeasa – carstul din acestă regiune este de departe cel mai complex şi mai bine dezvoltat din ţară. Numărul peşterilor depăşeşte 1000. Numeroase superlative ale carstutului românesc se găsesc aici. Majoritatea din ele sunt pe teritoriul Parcului Natural Apuseni.
Deşi o clasificare a acestora este aproape imposibil de făcut, vom încerca să menţionăm o parte din ele: 
 
Peştera Gheţarul de la Scărişoara – peştera este amenajată pentru turism. Adăpoşteşte un depozit de gheaţă de 75000 mc, cel mai mare gheţar subteran din România şi Europa de Est. I-au fost dedicate nenumărate volume ştiinţifice începând încă din 1847. Obiectivul speologic a fost declarat în anul 1933 monument al naturii.
Sistemul Humpleu – Poieniţa – are o dezvoltare de 40 km şi o denivelare de 314 m dispuse într-un cavernament de dimensiuni gigantice. Râul subteran deosebit, speleotemele, megacristalele de calcit fac din acestă peşteră un adevarat unicat.
Peştera Piatra Altarului – este considerată cea mai frumoasă peţteră din România. Accesul în această cavitate este destul de dificil datorită încercărilor Parcului Natural Apuseni de a păstra un mediu natural cat mai autentic, neinfluenţat de om.
Peştera Cetăţile Ponorului – cel mai grandios fenomen carstic din România. O intrare de 76 m înălţime, situată la baza unui perete de 150 m. O galerie de 1700 m şi o înălţime în unele zone de 80 m, presărată cu lacuri, cascade, repezişuri. 
Peştera din Valea Rea – o dezvoltare de 16 km şi o diferenţă de nivel de 372 m, concreţiuni extrem de bine dezvoltate (dominante fiind speleotemele de gips şi aragonit) fac ca acestă peşteră să fie una dintre cele mai importante peşteri ale carstului românesc.
 
Munţii Pădurea Craiului – deşi au o altitudine relativ mică, aceşti munţi care fac parte din categoria zonelor carstice de tip platou ridicat, adăpostesc peste 1300 de peşteri şi avene.
 
Peştera Vântului – cu o lungime de 42 km, este cea mai lungă peşteră din ţară. Este o cavitate labirintică, dezvoltată pe mai multe nivele. Adaposteşte o diversitate extraordinară de speleoteme. 
Sistemul Ciur Ponor – Topliţa de Roşia – are o lungime de 20 km şi o diferenţă de nivel de 228 m. Acesta cavitate este cea mai mare străpungere hidrologică din România. La adâncimea de -180m peştera devine penetrabilă doar cu echipament de scafandru. 
Peştera Ciur Izbuc – este importantă în primul rând datorită patrimoniului arheologic. Peştera adăpoşteste urme de om preistoric (mai mult de 100), urme ale activităţii vieţii ursului de peşteră, piese arheologice şi fosile.
 
Topul peşterilor cu cea mai mare dezvoltare din România:
 
1. Peştera Vântului; Munţii Pădurea Craiului – 42.165 m lungime;
 
2. Sistemul Humpleu – Poieniţa; Munţii Bihor, Parcul Natural Apuseni – 36.600 m lungime;
 
3. Peştera din Pârâul Hodobanei – Munţii Bihor, Parcul Natural Apuseni – 22.142 m lungime;
 
4. Peştera Topolniţa – Podişul Mehedinţi, 20.500 m lungime;
 
5. Sistemul Ciur Ponor – Topliţa de Roşia, Munţii Pădurea Craiului – 20.150 m;
 
6. Sistemul Vărăşoaia (peşterile V5 -V24) – Munţii Bihor, Parcul Natural Apuseni, 19.250 m lungime;
 
7. Peştera de la Izvorul Tăuşoare – Munţii Rodnei – 18.107 m lungime;
 
8. Peştera din Valea Rea – Munţii Bihor, Parcul Natural Apuseni – 16.357 m; 
 
9. Sistemul Zăpodie – Peştera Neagră, Munţii Bihor, Parcul Natural Apuseni – 12.048 m lungime;
 
10.Peştera Şura Mare – Munţii Sebeşului, 11.123 m lungime.
 
Topul peşterilor cu cea mai mare denivelare din România:
 
1. Sistemul Vărăşoaia (Peştera V5) – Munţii Bihor, Parcul Natural Apuseni, -643 m adâncime;
 
2. Avenul din Colţii Grindului, Muntii Piatra Craiului; -561m adâncime;
 
3. Peştera de la Izvorul Tăuşoare, Munţii Rodnei -461m adâncime;
 
4. Peştera Şura Mare, Munţii Sebeşului; + 425 m denivelare pozitivă;
 
5. Peştera din Valea Rea, Munţii Bihor; – 372 m denivelare negativă;
 
6. Avenul din Dealul Secăturii; Munţii Bihor; -366 m denivelare negativă;
 
7. Avenul din Stanul Foncii; Munţii Pădurea Craiului; -339 m denivelare negativă;
 
8. Sistemul Humpleu – Poieniţa; Munţii Bihor; -314 m denivelare negativă;
 
9. Peştera Jgheabul lui Zalion; Munţii Rodnei; -303 m denivelare negativă;
 
10. Peştera Sâncuta; Munţii Pădurea Craiului; -295 m denivelare negativă.
 
Procedura de vizitare a peşterilor din România – peşterile din România sunt clasificate în funcţie de valorea speologică în :
 
a) clasa A – peşteri de valoare excepţională care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional;
 
b) clasa B – peşteri de importanţă naţională care se disting prin mărime, raritatea resurselor şi prin potenţial turistic;
 
c) clasa C – peşteri de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică sau pentru dimensiunile lor;
 
d) clasa D – peşterile care nu întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în clasele A, B şi C.
 
Comform legislatiei din domeniu, toate peşterile necesită avizare din partea Comisiei Patrimoniului Speologic.
 
Dacă doriţi să vizitaţi în România o peşteră care nu este amenajată turistic TREBUIE să:
 
1. consultaţi lista peşterilor care însumează cavităţile cu regim special de protecţie;
 
2. obtineţi aviz de la Comisia-Patrimoniului-Speologic;
 
3. ulterior obţinerii avizului de la Comisia Patrimoniu Speologic, dacă peştera pe care doriţi să o vizitaţi se găseşte într-unul din Parcurile Naturale sau Naţionale ale României sau ariile protejate (situl Natura 2000) va trebui să obţineţi o autorizaţie de vizitare din partea respectivului parc sau administrator de arie protejată.
 
4. dacă peştera pe care doriţi să o vizitaţi se găseşte în aria judeţelor Bihor, Cluj, Hunedoara sau Arad trebuie să obţineţi aviz din partea Serviciului Salvamont Salvaspeo.
 
În unele cazuri la obţinerea unuia dintre avize se specifică necesitatea obţinerii şi celorlate avize sau acorduri.
 
Termenul de eliberare a autorizaţiei pentru activităţi în peşteri este de maximum 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.
 
Cluburile care îşi desfăşoară activitatea într-o anumită zonă pot să ceară din partea Comisiei Patrimoniului Speologic şi a parcurilor naturale/naţionale, aviz anual, uşurându-se astfel procedura de acces în peşteri pentru speologi.
 
Pentru cei care doresc să viziteze peşteri neamenajate vă recomandăm echipa Travel Guide Romania.