Turism Speologic Specializat
Carstul din România – deși rocile carstificabile ocupă o suprafață relativ restrânsă (4500 km) din totalul suprafeței de 237.500 km a României, numărul peșterilor este de 8100. Varietatea acestora este foarte mare, iar peisajul subteran de multe ori covârșitor.
Istoric- deși găsim mențiuni în literatura de specialitate înca din anul 1767, domeniul speologic ia avânt cu adevărat abia în anul 1920, când binecunoscutul Emil Racoviță înființează la Cluj-Napoca primul Institut de Speologie din lume.
Apar ulterior cluburi de speologie, mișcarea speologică atingând apogeul în anii ’70, ’80.
Organizarea speologilor în România – Federatia Romana de Speologie a fost înființată ca și entitate juridică la 28 mai 1994.
În cadrul ei sunt afiliate momentan 47 asociații membre, unde speologii români iși desfășoară activitatea. Avantajele date de apartenența la un club speologic sunt: cadrul organizat, o mai bună informare și deprinderea corectă a unor tehnici sigure de parcurgere a peșterilor.
Activitatea în comunitatea spologică din România are o diversitate destul de mare, multe evenimente care se desfășoară de-a lungul anului iți permit să interacționezi cu speologi din toată țara.
Cele mai importante evenimentele de interes speologic la nivel național sunt: Congresul Național de Speologie și Concursul Național de Artă Speologică.
Școlarizarea speologilor În tehnica speologiei alpine, cunoașterea carstului, cartografie, biospeologie se realizează prin intermediul Scolii Romane de Speologie.
Partea de salvare din peșteră a fost preluată, comform legislației în vigoare, de către CORSA-Salvaspeo Romania, o organizație neguvernamentală înființată de Federația Română de Speologie în anul 2001.
Munții Bihor – Vlădeasa – carstul din acestă regiune este de departe cel mai complex și mai bine dezvoltat din țară. Numărul peșterilor depășește 1000. Numeroase superlative ale carstutului românesc se găsesc aici. Majoritatea din ele sunt pe teritoriul Parcului Natural Apuseni.
Deși o clasificare a acestora este aproape imposibil de făcut, vom încerca să menționăm o parte din ele:
Peștera Ghețarul de la Scărișoara – peștera este amenajată pentru turism. Adăpoștește un depozit de gheață de 75000 mc, cel mai mare ghețar subteran din România și Europa de Est. I-au fost dedicate nenumărate volume științifice începând încă din 1847. Obiectivul speologic a fost declarat în anul 1933 monument al naturii.
Sistemul Humpleu – Poienița – are o dezvoltare de 40 km și o denivelare de 314 m dispuse într-un cavernament de dimensiuni gigantice. Râul subteran deosebit, speleotemele, megacristalele de calcit fac din acestă peșteră un adevarat unicat.
Peștera Piatra Altarului – este considerată cea mai frumoasă pețteră din România. Accesul în această cavitate este destul de dificil datorită încercărilor Parcului Natural Apuseni de a păstra un mediu natural cat mai autentic, neinfluențat de om.
Peștera Cetățile Ponorului – cel mai grandios fenomen carstic din România. O intrare de 76 m înălțime, situată la baza unui perete de 150 m. O galerie de 1700 m și o înălțime în unele zone de 80 m, presărată cu lacuri, cascade, repezișuri.
Peștera din Valea Rea – o dezvoltare de 16 km și o diferență de nivel de 372 m, concrețiuni extrem de bine dezvoltate (dominante fiind speleotemele de gips și aragonit) fac ca acestă peșteră să fie una dintre cele mai importante peșteri ale carstului românesc.
Munții Pădurea Craiului – deși au o altitudine relativ mică, acești munți care fac parte din categoria zonelor carstice de tip platou ridicat, adăpostesc peste 1300 de peșteri și avene.
Peștera Vântului – cu o lungime de 42 km, este cea mai lungă peșteră din țară. Este o cavitate labirintică, dezvoltată pe mai multe nivele. Adapostește o diversitate extraordinară de speleoteme.
Sistemul Ciur Ponor – Toplița de Roșia – are o lungime de 20 km și o diferență de nivel de 228 m. Acesta cavitate este cea mai mare străpungere hidrologică din România. La adâncimea de -180m peștera devine penetrabilă doar cu echipament de scafandru.
Peștera Ciur Izbuc – este importantă în primul rând datorită patrimoniului arheologic. Peștera adăpoșteste urme de om preistoric (mai mult de 100), urme ale activității vieții ursului de peșteră, piese arheologice și fosile.
Topul peșterilor cu cea mai mare dezvoltare din România:
1. Peștera Vântului; Munții Pădurea Craiului – 42.165 m lungime;
2. Sistemul Humpleu – Poienița; Munții Bihor, Parcul Natural Apuseni – 36.600 m lungime;
3. Peștera din Pârâul Hodobanei – Munții Bihor, Parcul Natural Apuseni – 22.142 m lungime;
4. Peștera Topolnița – Podișul Mehedinți, 20.500 m lungime;
5. Sistemul Ciur Ponor – Toplița de Roșia, Munții Pădurea Craiului – 20.150 m;
6. Sistemul Vărășoaia (peșterile V5 -V24) – Munții Bihor, Parcul Natural Apuseni, 19.250 m lungime;
7. Peștera de la Izvorul Tăușoare – Munții Rodnei – 18.107 m lungime;
8. Peștera din Valea Rea – Munții Bihor, Parcul Natural Apuseni – 16.357 m;
9. Sistemul Zăpodie – Peștera Neagră, Munții Bihor, Parcul Natural Apuseni – 12.048 m lungime;
10.Peștera Șura Mare – Munții Sebeșului, 11.123 m lungime.
Topul peșterilor cu cea mai mare denivelare din România:
1. Avenul din Colții Grindului, Muntii Piatra Craiului; -769 m adâncime;
2. Sistemul Vărășoaia (Peștera V5) – Munții Bihor, Parcul Natural Apuseni, -643 m adâncime;
3. Peștera de la Izvorul Tăușoare, Munții Rodnei -461m adâncime;
4. Peștera Șura Mare, Munții Sebeșului; + 425 m denivelare pozitivă;
5. Peștera din Valea Rea, Munții Bihor; – 372 m denivelare negativă;
6. Avenul din Dealul Secăturii; Munții Bihor; -366 m denivelare negativă;
7. Avenul din Stanul Foncii; Munții Pădurea Craiului; -339 m denivelare negativă;
8. Sistemul Humpleu – Poienița; Munții Bihor; -314 m denivelare negativă;
9. Peștera Jgheabul lui Zalion; Munții Rodnei; -303 m denivelare negativă;
10. Peștera Sâncuta; Munții Pădurea Craiului; -295 m denivelare negativă.
Procedura de vizitare a peșterilor din România – peșterile din România sunt clasificate în funcție de valorea speologică în :
a) clasa A – peșteri de valoare excepțională care, prin interesul științific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic național și internațional;
b) clasa B – peșteri de importanță națională care se disting prin mărime, raritatea resurselor și prin potențial turistic;
c) clasa C – peșteri de importanță locală, protejate pentru semnificația lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică sau pentru dimensiunile lor;
d) clasa D – peșterile care nu întrunesc condițiile pentru a fi incluse în clasele A, B și C.
Comform legislatiei din domeniu, toate peșterile necesită avizare din partea Comisiei Patrimoniului Speologic.
Dacă doriți să vizitați în România o peșteră care nu este amenajată turistic TREBUIE să:
1. consultați lista peșterilor care însumează cavitățile cu regim special de protecție;
2. obtineți aviz de la Comisia-Patrimoniului-Speologic;
3. ulterior obținerii avizului de la Comisia Patrimoniu Speologic, dacă peștera pe care doriți să o vizitați se găsește într-unul din Parcurile Naturale sau Naționale ale României sau ariile protejate (situl Natura 2000) va trebui să obțineți o autorizație de vizitare din partea respectivului parc sau administrator de arie protejată.
4. dacă peștera pe care doriți să o vizitați se găsește în aria județului Bihor, trebuie să urmați procedura de avizare
al Serviciului Județean Salvamont Salvaspeo Bihor.
În unele cazuri la obținerea unuia dintre avize se specifică necesitatea obținerii și celorlate avize sau acorduri.
Termenul de eliberare a autorizației pentru activități în peșteri este de maximum 30 de zile de la data depunerii documentației complete.
Cluburile care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă pot să ceară din partea Comisiei Patrimoniului Speologic și a parcurilor naturale/naționale, aviz anual, ușurându-se astfel procedura de acces în peșteri pentru speologi.
Pentru cei care doresc să viziteze peșteri neamenajate vă recomandăm echipa Travel Guide Romania.
