Salvarea montană și speologică în județul Bihor,

de la început și până azi

Alpiniștii, speologii, turiștii care activau în zona montană din Bihor, de multe ori s-au găsit în situația în care s-au produs accidente în zona montană, iar cei care intenționau să ajute erau în imposibilitatea de a rezolva unele situațiifoarte complexe.

Nu dispuneau de experienț profesională, pregătire specifică și nici echipament tehnic care să facă posibil ca aceste intervenții să fie duse la bun sfârșit. S-a conturat necesitatea înființrii unui astfel de serviciu de specialitate, la fel ca și în alte state cu zonă montană.

1952 - s-au terminat 366 km de poteci turistice cu 266 de stâlpi de marcaje si 190 de săgeți indicatoare, având rol de ghidare si siguranț.

1952 - Somogyi Sándor organizează o școală de tehnici elementare în alpinism, în același timp se înființează Clubul Voința Oradea.

1952 - are loc prima alpiniadă din țară care a fost castigată de clubul Oradean prin reprezentanții : Moldován András si Fényes György , Dr. Kerekes Pál si Papp György. De numele lor se leagă pitonarea traseelor Crucea Dreaptă , din Mijloc, Sörös și Kintorna.

1953 - Sörös 3A- Papp György , Fényes György și Dr. Kerekes Pál. 1954 - Crucea Dreaptă 4A - Papp György, Dr. Kerekes Pál și Kiss Béla 1956 - Crucea Mijlocie 4A - Papp György, Dr. Kerekes Pál și Kiss Béla 1962 - Crucea Stângă 4A (7 noembrie)- Szabó Béla, Balogh Károly

 

1964 - Ferenczi 4A (Grota cu porumbei) Ferenczi László, Dobrai Péter și Szalma Mihály. În 1954 se organizează primul concurs cu numele de "7 noiembrie" in Vadu Crișului. Până în 1960 au participat mai mult cățrători din Cluj și Oradea iar după 1960 a devenit concurs interjudețean urmând să fie înscris in rândul concursurilor organizate de Federația de specialitate, fiind organizat în fiecare an in data de 7 noiembrie. În perioada anilor 60 în cadrul secției de alpinism al Clubului Voința, în urma alpiniștilor amintiți mai sus vine o nouă generație de cățrători: Malozsák Sándor, Sas Gyula, Balog Imre, Balog Károly, Labancz József, Gogucz Éva, Újlaki Piroska, etc.

1967-1968 - pe lângă Direcția de Sănătate Publică Bihor se înființeaza Asociatia Sportiva Sănătateasectia de Alpinism coordonată de Lörinczi Ottó. La membri existenți în momentul respectiv, SzöllÅ‘si László (Venyige), Obermayer Péter, se alătură mai mulți speologi amatori având interes să învețe tehnicile de bază folosite în alpinism, din care cei mai mulți au rămas în club seduși de frumusețea alpinismului. Cei mai mulți fiind de aceeași vârstă și au demonstrat ca sunt cățrători foarte talentați: Ilyés Gyula , Ilyés József, Gáspár István, Wittmann Péter, Süket Imre (Zsolaj), Kiss Katalin, Erdei Gábor(Pötyi), Kajtsa Károly, Májer Ferencz, Botos János, etc.

1969 - Wild Ferencz , Rády Gábor au deschis Surplomba Neagră 4B/ 8+ in Vadu Crișului.

În anul 1969 a apărut o Hotărâre a Consiliului de Miniștrii nr. 140/1969 care a dispus imediat înființarea unor servicii de salvare montane în 13 localități din 7 județe. În acest moment Bihorul nu figurează pe lista celor șapte județe.

Experiența a arătat însă că, în județ, turismul de masă, alpinismul și speologia au cunoscut o puternică dezvoltare și proporțional cu asta a crescut și numărul accidentelor.

           Alpiniștii, speologii, turiștii care activau în zona montană din Bihor au profitat de fiecare ocazie pentru a atrage atenția liderilor politici ai  județului, referitor la  necesitatea înființrii Serviciului Județean Salvamont.

          În 1973, la cererea domnului Toma Boerescu, șeful salvamontului din Sibiu, orădeanul Gáspár Isvtán participă la programul de  patrulare preventive, pe toată durata sezounului de vară, a salvamontului din Sibiu , în M-ții Făgăraș.

        În 1974 Gáspár Isvtán participă la  acțiunea organizată de Toma Boerescu în M-ții Făgăraș, ocazie cu care au cărat în spinare materialele de construcții  și uneltele necesare pentru ridicarea refugiului alpin Călțun.

         Alpiniștii, în limita posibilităților și-au făcut vizibile opiniile lor în presa locală în legătură cu acest subiect.  A apărut în ziarul Făclia ( Faklya ) :

-12 mai 1972  - Conversație neregulată despre un sport regulat -18 noiembrie 1978 – Cățrători bihoreni -8 februarie 1979 – Salvatori montani în prăpastie -16 martie 1979 – Trebuie salvamontul -20 ianuarie 1981- Cățrători în val de vale -9 februarie 1982 – O socoteală necesară

În anul 1982 debutează activitatea Salvamont Ștei, ca urmare a creșterii numărului de turiști și mai ales a practicanților speologiei explorative și sportive. În zona Munților Bihor a crescut considerabil și numarul accidentelor deosebit de grave. Din dorința de a răspunde într-o manieră profesionistă și cât mai eficientă acestor provocări, începând cu anul 1982 au fost inițiate, cu sprijinul moral și logistic al regretatului Maestru Emerit al Sportului Emilian Cristea și al profesorului dr. Marcian Bleahu, demersurile în vederea înființării Formației Salvamont Ștei.

            În același an, având la bază unica prevedere legală de organizare și funcționare a unităților Salvamont legiferată prin HCM 140/1969 și a Instrucțiunilor de Aplicare 545/1969, la ințiativa dr.ing. Mátyási Sándor de la E.M. Bihor (Intr. Metalelor Rare București), a dr. Popescu Gheorghe, medic cercetător științific la I.C.P.M.R.R. București, Secția Dr.Petru Groza și Brijan Petru (Intreprinderea Mecanică) și președintele Clubului de Speologie “Speodava” din orașul Dr. Petru Groza, se pun bazele administrative și tehnice ale primei Formații Salvamont din județul Bihor, o activitate de pionierat bazată pe pasiune și respect pentru natură, munte și semenii noștrii. Primii pași sunt:

- se începe corespondența și demersurile organizatorice cu: Consiliul Popular Dr. Petru Groza; F.R.T.A. (M.Mihăilescu, dr.I.Giurculescu), Inspectorat M.I., Protecția Civilă și C.J.E.F.S.-Bihor, diferite centre Salvamont existente (prin relații personale): Sibiu, Piatra Neamt și Reșița, cât și cu Stația de Salvare și Unitatea Militară de pompieri din oraș;

- prin hotărârea conducerii S.U.T. (Spitalul Unificat Teritorial – Dr. Petru Groza, director dr. Ritli Ladislau) nr. 392/16.03.1983, se atribuie un spațiu pentru sediul Salvamont, pe str. N. Iorga nr. 32 (o sala de ședințe pentru cursuri și o magazie pentru echipamente), actualmente spațiul este utilizat de A.S.M. – Ștei;

  Primele echipe de salvare au fost formate din cei mai buni membrii ai clubului de speologie Speodava și din sportivii de valoare din oraș. La inființare, din aceste echipe au facut parte: Brijan P., Popescu Gh., Mátyási S., Vajda A., Cuc O., Kiss B., Tuduce I., Bențea-Nedelcu Mihaela, Cuc V., Mureșan T., Å¢intoi C., Budișcă Gh., Nica G.

  Zona de acoperire mult prea extinsă pentru posibilitățile de atunci a fost: creasta Cârligați – izvoarele Someșului Cald – Padiș – Boga – Cetățile Ponorului – Valea Galbena – șaua Vârtop – creasta Biharia (Cucurbăta Mare) – Valea Sighiștel – Valea Crăiasa, care a fost completată parțial cu Stâna de Vale și cu platoul carstic Vașcău din Munții Codru-Moma.

 

 În 1983, emiterea deciziei Nr.10/09.02.1983 a Consiliului Popular a Or. Dr.Petru Groza (președinte Klein N. și av.Cuc Mihai – secretar, responsabil cu activitatea Salvamont) constituie de fapt actul oficial de înfințare a Formației Salvamont din oraș, respectiv din județul Bihor. La această dată Salvamontul a fost format din două echipe operative.

Obiective. Prin acest act de constituire a luat ființă o unitate Salvamont mult diferită de celelalte deja existente în țară și anume: în domeniul principal de activitate (care atunci nu a avut suport juridic) a fost inclusă pentru prima data salvarea din subteran (cavități naturale = peșteri și avene) echivaletul actual al activității salvaspeo, care la acea data nu a existat.

Această necesitate de extindere a activității clasice salvamont și completarea cu salvarea din mediul subteran a izvorât din specificul geologic a zonei montane (M-ții Bihor) ce urma a fi supravegheat, format predominant din terenuri carstice (> 1000 peșteri și avene), care la acea dată au generat cele mai multe accidente grave, care și azi prezinta un potențial de risc ridicat, cel puțin pentru speoturism și nu numai.

În activitatea echipelor din Salvamont - Dr. Petru Groza se regăsesc două direcții de acțiune: preventivă și de salvare efectivă: suprafață și subteran carstic.

Acest specific de activități a avut un efect și asupra selectării personalului pentru desfășurarea operațiunilor de instruire și intervenție, suprafață sau/și subteran. Personalul salvator montan a fost astfel divizat în echipe specializate pentru suprafață respectiv subteran.

 

  Din 1983 și pâna în 1987 inclusiv în cadrul activității salvamont un accent deosebit s-a pus pe activitătile preventive, în special patrulări sezoniere pe platoul carstic Padiș (vara) și zona pârtiilor de schii din Vârtop (+/- Stâna de Vale) și de rezolvare a cazurilor/solicitărilor inițiate prin alarmare.

  De asemenea, s-a intreprins o amplă acțiune de revizuire a stării traseelor turistice din partea centrală a M-ților Bihor. Această activitate s-a desfășurat prin repartizarea traseelor turistice pe echipe a câte doi salvatori montani, care prin parcurgerea traseului aveau obligația de a completa un formular de treseu cu specificarea neajunsurilor pe care le-au constatat (lipsă indicatoare, semne deteriorate, lipsă lanțuri, securitatea parcurgerii traseului etc).

  În cazurile reale de solicitare prin alarmare – ieșirea echipelor pe teren s-a desfășurat pe baza unei scheme de alarmare în sistem militar (cu implicarea Unității Militare de Pompieri din oraș – prin comandantul de atunci cpt. Å¢intoi C-tin.). Acest sistem deși a funcționat efficient, totuși a fost greoi - să nu uităm că atunci încă nu a existat telefonia mobilă.

 

 Din zona Padiș, sau poalele masivului Biharia (Valea Leucii și Arieșeni) și chiar din Codru-Moma – zona Moneasa – alarmarea a fost realizată deosebit de eficient prin stațiile radio fixe (pe linie MI) ale Intreprinderii Metalelor Rare  (E.M.B.). Lucrurile s-au simplificat și mai mult când șeful formației a dispus de stație radio fixă și mobilă pe frecvențele EMB și SUT.

  Absențele personalului salvator montan de la locurile de muncă pentru desfășurarea activităților organizate de salvamont (alarme, cantonamente, patrulare) au fost motivate prin « scoateri din producție » care se plăteau din fondul de “obligații obștești” al unităților de producție. În cazul activităților organizate pe baza unei planificări vizate de Consiliul Popular – Or. Dr.Petru Groza, solicitările de scoatere din producție au fost emise de șeful formației salvamont.

Activitatea a fost condusă de Mátyási Sándor, care a provenit din Clubul Sportiv Universitatea București - secția de Alpinism I.P.G.G. (antrenor Dan Vasilescu) și din Clubul de speologie Czárán Gyula – Tinca, cu recomandări în coordonare/antrenare de la Emilian Cristea. Acesta, a impus în salvamont un regim sever în ceea ce privește activitatea de instruire și disciplină, și de-a lungul anilor a condus la numeroase schimbări în componența echipelor, dar și la creșterea calitativă a pregătirii personalului salvator.

Organizatoric, Formația Salvamont din Dr. Petru Groza a avut următoarea structură: 1. Șef formație: dr.ing. Mátyási Sándor; 2. Coordonare medicală: dr.Popescu Gheorghe și dr. Mureșan Traian; 3. Coordonare tehnică de specialitate: Brijan Petru;    4. Relații externe: ing. Heinzl Mihai

 

 Componența echipelor. O bună parte din personal a fost preluat de la Clubul de Speologie Speodava, care era foarte bine calificat, pentru că nu trebuie să uităm că la acea dată Speodava a reprezentat unul din cele mai bune cluburi de speologie sportivă din țară, atât ca dotare tehnică cât și ca personal. La o analiză atentă s-a constatat că acest personal se comporta foarte bine în mediul subteran, unde era stăpân pe situație, însă la suprafată, pe stâncă, avea lipsuri serioase, care cu timpul, prin antrenamente îndelungate, au fost corectate.

Baza tehnică și materială a salvamontului cu sprijinul financiar al Consiliului Popular orășenesc s-a imbunătățit continuu, astfel:

- 1983 -1984 – pentru uniformizarea vestimentației personalului salvator, în cadrul Cooperativei “Progresul” din oraș, au fost executate la comandă: salopete, veste, pufoici (de culoare portocalie), truse sanitare individuale tipizate etc.;

- 1984 – sponsorizare Fabrica textile “Miorița” – cu produse de tricotaj, căciuli, pulovere etc.;

- 1984 – Secția “Ambarom” (Sinteza Oradea) prin director ing. Groza Mircea – efectuează numeroase sposorizări – dotare mobilier sediu, asigură vopselele pentru refacerea marcajelor turistice, asigură mijloace de transport de teren pentru deplasarea echipelor;

- 1983 – în cadrul atelierului mecanic Secția Explorări Geologice – secția Padiș – se confecționează prima Akja compactă din dotare;

 

- 1984 – 1989 – la Intreprinderea Mecanica – Dr. Petru Groza în continuare se proiectează – execută (și se testează la rupere) diferite echipamente de bază. În 1984 – se execută 2 bucăți targă Akja demontabilă, din două segmente (din aluminiu).

 

Programe de instruire. Dacă pentru dotarea tehnică parțială a echipelor, Consiliul Popular al orașului a acordat o ‘finanțare de formă’ (fără atingerea în totalitate a baremului de dotare impus prin legislație), pentru participarea la programele organizate de F.R.T.A. – Salvamontul din Dr. Petru Groza nu a fost sprijinit financiar. Pentru suplinirea acestui neajuns, pe plan local, anual s-au organizat două ‘cantonamente’, etapa de iarnă și de vară cu finanțarea de către unitățile de producție din oraș prin forma legală, acceptată de ‘scoateri din producție’.

Pregătirea fizică si tehnică de specialitate a salvatorilor montani s-a realizat astfel:

înaintea acceptării persoanelor ca membri în formație, au fost testați în privința stării de sănătate, teste specifice medicinii muncii în cabinetele de specialitate ale I.C.P.M.R.R – Secția Dr.Petru Groza – de dr.Popescu Gh., prin deschiderea unei fișe individuale.

  - antrenamente săptămânale pentru rezistență fizică – durata 1 la 2 ore, constând în alergare pe teren variat pe lungimi de 6 – 10 km, care se încheiau cu verificarea reacției organismului la efort fizic prin teste specifice medicinei sportive (Mátyási Sándor - responsabil);

  - organizarea probei de orientare turistică (proba de căutare accidentat – la acea dată era probă de raliu) – trasee de 5 – 7 km în pădurea din zona lacului cu extindere spre satul Valea Neagră (Matyasi Ludovic – responsabil)

  - cursuri la sală – organizate în mai multe etape, atât pentru membrii cât și pentru aspiranți în vederea atragerii de noi membri. Aceste cursuri s-au derulat secvențial pe cele trei specialități de bază:

- speologie sportivă (Brijan Petru);

- alpinism (Mátyási Sándor), cu metodele de salvare specifice fiecărui domeniu;

- orientare sportivă/turistică –căutare accidentat, utilizarea hărților topografice și a busolei (Matyasi Ludovic).

  - antrenamente pe stâncă – se desfășurau în funcție de posibilități la sfârșit de săptămână sau pe etape. Locurile de antrenament (1 – 1.5 lungimi de coardă) au fost în prealabil amenajate în premieră și asigurate corespunzător (Mátyási S..- Brijan P.- Vajda A.- Cionca V.).

 

Cu ocazia acestor cantonamente, pe lângă tematicile propriu-zise de salvare, au fost efectuate și o serie de premiere la cățărare, astfel:

- Biserica Moțului – 2 trasee (Mátyási S.- Brijan P.- Vajda A.);

- Cetățile Ponorului – 2 trasee (Mátyási S.-Vajda A.; Brijan P.- Cuc O.);

- V.Boga- Piatra Câinelui -1 traseu (Mátyási S.- Mureșan T.);

- V.Boga –Piatra Bulzului – 1traseu gr.sup.(Mátyási S.- Vajda A.);

- Piatra Boghii – 3 trasee (Mátyási S.- Vajda A.; Brijan P.- Petrescu M.) doar 1 terminat – 6 lungimi c.; grad estimat IVB (Brijan P.- Vajda A.),

- Pietrele Negre – Traseul Corbul 4A - (Mátyási S.- Mureșan T.)

 

Practic s-a cățărat tot ce s-a putut, iar dacă nu au ajuns pitoanele s-au confecționat altele a doua zi în atelierul mecanic din Padiș.

Pentru verificarea anduranței în condiții extreme pe timp de iarnă a unui grup restrâns de salvatori montani, în mai multe etape au fost organizate bivuacuri în M-ții Bihor.

Dintre acestea amintim cele organizate la:

-         07- 12.03.1983 – Căput – Cetățile Ponorului (efectiv complet);

-         09  - 11.02.1984 – vale alpină – Izvorul Bihorului – Vf.Cucurbăta Mare;

-         14 – 16.02.1986 – Valea Rea – Vf.Cârligați;

Participanți – două grupe/fiecare etapă: Mátyási S., Mureșan T., Vajda A.

                                                                        Brijan P., Kiss B., Mușet A.

 

Privind retrospectiv, aceste exerciții poate nu reprezintă mare lucru pentru zilele noastre, însă totul trebuie raportat la condițiile de atunci (echipamente grele, neconfortabile, ineficiente etc.) care pentru noi au constituit o adevărată provocare și dăruire pentru munte.

Pregătirea medicală de prim ajutor. În Formația Salvamont din Or. Dr.Petru Groza, la instruirea salvatorilor și participarea la acțiunile de salvare și-au adus contribuția următorii medici:  

Dr. Popescu Gheorghe – medicină generală;

Dr. Mureșan Traian – chirurg -ginecolog;

Dr. Torok Robert – psihiatru;

Dr. Lupea Valentin – medicina muncii.

 

În prima etapă de înființare a formației salvamont din oraș, un rol decisiv atât administrativ cât și ca medic, care a pus și bazele dotării medicale a formației, l-a avut Dr.Popescu Gheorghe. El a prezentat primele cursuri de prim ajutor membrilor salvamont, cu utilizarea truselor medicale și a instrumetarului din componența acestora. Prin influențele pe care le-a avut în lumea medicală a reușit de la inceput, împreună cu S.U.T. – Dr. Petru Groza și Stația de Salvare, să echipeze salvamontul cu o trusă medicală mult peste baremul legislativ, care practic a fost o trusă a medicului. De asemenea, încă din această perioadă, fiecare salvator a fost dotat cu trusă medicală individuală în conformitate cu baremul de dotare stipulat în legislație.

La instruirea medicală a salvatorilor montani, atât în cadrul cursurilor organizate la sediu, cât și mai ales cu ocazia aplicațiilor pe teren (cantonamente), un aport deosebit l-a adus Dr. Mureșan Traian. Cursurile prezentate datorită stilului de expunere foarte expresiv și convingător, a suscitat interesul personalului pentru acest domeniu esențial al activității noastre de salvatori montani. Dr. Mureșan T., practic a participat la toate aplicațiile organizate și la solicitările salvamontului cu ocazia intervențiilor reale.

        

  În 1987 Gáspár Isvtán, Ille László și Somogyi Sándor - pensionar, conducătorul secției de turism a clubului TIPO  Poligrafia Oradea, având experienț, renume și vechime în viața turismului bihorean, au încercat să mențină în atenția  administrației județene problema necesitîții înființrii unui serviciu de  salvare montană la nivel județean. Conducerea administrației județene din aceste vremuri, în principiu, a fost de acord cu aceste încercări.

Dl. Somogyi a căutat  o persoană care are experiența necesară în privința  funcționării unui serviciu de salvamont județean și totodată are pe lângă experienț și calificarea ca alpinist și speolog. Obiectvul comun a format echipa.

În aprilie au luat legătura cu dl. Dr. GyÅ‘rffy Lajos - conducător cu multă experienț a Salvamontului din Baia Mare. Gáspár Isvtán s-a deplasat  la Izvoare , unde cu dl. GyÅ‘rffy a purtat o discuție despre sarcinile, posibilitățile și eventualele capcane.

 

La data de 20 iunie 1987 în baza hotărârii nr. 248/20.06.1987 a  Consiliului Popular Județean s-a înființat Serviciul Județean Salvamont Bihor. Din partea Consiliului Popular Județean dl. ing. Gheorghe Mureșan (șef serviciu  Direcția Tehnică Județeana Bihor) a fost numit pentru derularea activităților administrative și de secretariat ale serviciului Salvamont.

  

A început organizarea, selectarea membrilor și formarea echipelor. Nucleul de baza a salvamontului a fost alcătuit din alpiniști, speologi, schiori legitimați la cluburi de profil, și turiști cu cunoștințe amanunțite privind  zona montană bihoreană și cu conditie fizică curespunzătoare și nu în ultimul rand, membrii formației Salvamont Dr. Petru Groza. La nivelul județului, salvamontul avea 40 de membrii. Serviciul Județean Salvamont Bihor a fost alcătuit din 3 centre: Oradea, Dr. Petru Groza și Beiuș, în total 6 echipe. A fost organizată asistența Salvamont la Stâna de Vale,  Padiș, Vartop, Vadu Crișului și defileul Crișului Repede , Meziad.  A început și pregătirea profesională în urma căruia la  Direcția de Sănătate Publică Bihor s-a asigurat pregătirea în domeniul primului ajutor. Pentru a asigura cea mai bună îngrijire a accidentaților, între membrii echipei a fost ales și dl. Dr. Nagy Péter. La nivel local a fost organizată pregătirea teoretică - practică și testarea cunoștințelor a membrilor Salvamont. În Oradea a fost inagurat Sediul Salvamont, în Pasajul Palatului Vulturul Negru.

S-a continuat refacerea marcajelor și a traseelor turistice din județ. Echipări tehnice, lanțuri, trepte, săgeți direcționale, lucrări cartografice, proiecte. În elaborarea proiectelor și a desenelor technice a fost de mare ajutor dl. Daday János, inginer-colonel pensionat. În  continuu au fost fabricate, montate, schimbate, reparate echipările tehnice de pe traseele turistice și de alpinism.

În  1988: - a avut loc primul stagiu de pregătire judetean în condiții de iarnă, la Stâna de Vale; - iulie - participare la Conferința de Salvaspeo din Moneasa; - octombrie, Seminariu Salvamont, Poiana Brașov. În continuu au fost achiziționate echipamentele tehice, ecipamentul colectiv și cel personal, stații radio (recepție-emisie) și echipamentul medical necesar. A început școlarizarea membrilor în școlile organizate de Organizația Profesională a Salvatorilor Montani din România. Școlile de vară au fost organizate la Padina, iar cele de iarnă în Parâng. În  februarie 1989 la Raliul Salvamont de la Borșa au paricipat două echipe bihorene: ·         De la Dr. Petru Groza: Iagăr Moise, Vaida Árpád, Nour Dan. ·         De la Oradea: Vodă Dragoș, Iffiú András, Letea Mircea, Dobrai Péter. În octombrie 1989 la raliul Salvamont nu a putut participa din Bihor decât o echipă Orădeană. În aceeași lună am participat la Seminarul Salvamont de la Piatra Fântânele, Bistrița. Până în 1990, 16 membri ai Serviciului Salvamont din Bihor, deja au terminat ambele sesiuni (vară -iarnă).

În 20 ianuarie 1990 la Predeal a avut loc o întâlnire în vederea găsirii unei noi forme de organizare a Salvamontului. Au fost prezent 21 reprezentanți ai Serviciilor Județene Salvamont.

În 11 aprilie 1990 a fost aleasă conducerea națională a Salvamontului, formată din 11 membrii, între ei găsim și pe orădeanul Gáspár István.

Făra a avea pretenția că lista este complete, amintim pe câțiva dintre cei care și au adus un substanțial efort la creșterea calitativă a salvări montane din Județul Bihor:

Oradea : Ban Dumitru, Cherecheș Livia, Borodan Teodor(Dorel), Piros Szilárd, Dr. Nagy Péter, Gáspár István, Paută Adrian, Dragoș Vodă, Dobrai Péter, Letea Mircea, Dietrich Gustav, Iffiú András, Kokes János, Ille László, Ille Lajos, Czibulák János (Fóka), Nagy Sándor, Hajner János (Rubi), Szabó Sándor (Samu), Kovács László, Osváth Géza, Tavaszi János, Cosma Adrian, Ardelean Gavril,Nagy Tibor.

Dr. Petru Groza : Mátyási Sándor, Brijan Petru,  Vajda Árpád, Nour Dan, Petrescu Mircea, Iagăr Moise, Heinzl Mihai, Mátyási Ludovic, Kuti Ludovic, Pătrașcu Gheorghe,  Mușet Alexandru, Cionca Voicu, Birta Cristian, Strusievici Mihai, Sălăjan Horea, Tulucan Tiberiu, Bulc Adrian, Roșca Sorin.

Beiuș: Naghiu Anton, Jurjiu Marcel, Bunas Dorel, Pica Octavian, Isoc Ovidiu, Dan Cristian.

 

***

După 1990, pe fondul schimbarilor intervenite în societatea civilă din România, aceste structuri au dispărut prin auto-desființare sau au devenit ineficiente, în mod special pe fondul lipsei de susținere financiară și administrativă din partea autorităților locale. Acestea se întâmplau în timp ce, datorită liberei circulații, al facilitării accesului la echipament performant și apariției inițiativei private în exploatarea potențialului turistic al zonelor montane, turismul montan și practicarea sporturilor specific montane au cunoscut un " boom" impresionant.

În consecinț, în iunie 1995, se înființează  Salvamont CRSE Apuseni - Oradea, ca departament de salvări montane încadrul Centrului Regional de Supraveghere Ecologică - Apuseni, la inițiativa unor foști membri iai Salvamont Oradea și a unora dintre membrii cluburilor de alpinism și speologie din Oradea.

  În 1997, dupa 8 luni de campanie pro-Salvamont, an în care s-au utilizat toate mijloacele legale de sensibilizare a opiniei publice și în special a autorităților locale, Consiliul Județean Bihor înființează Serviciul Public Salvamont Bihor, prin preluarea Salvamont CRSE Apuseni - Oradea. Salvamont Bihor, nu are personalitate juridică , fiind integrat în Serviciul Patrimoniu din cadrul Direcției Economice a Consiliului Județean Bihor. La un an de la reînființarea serviciului județean au fost cooptate și structurile respectiv persoanele care doreau sa se implice în activitate, existente la acel moment la Șei și Beiuș.

Structurile cu rol de decizie la nivel local și județean precum și opinia publică au conștientizat rolul și locul Salvamont în cadrul organismelor de importanță județeană și, de ce nu, regională odată cu intervenția din peștera Micula, din anul 1998. Impresionanta mobilizare a resurselor materiale și umane, durata lungă a intervenției ( 17 ore) precum și competența salvatorilor au determinat schimbarea percepției generale despre această activitate și au deschis porțile colaborărilor viitoare cu alte structuri de intervenție și salvare.  Aceasta este prima acțiune de salvare în care s-a colaborat  direct cu S.M.U.R.D. Bihor, atât prin alocarea unei mașini cu medic pe întreaga durată a intervenției cât și prin faptul că un cadru medical calificat  a intrat în peșteră alături de salvtori, asistând și monitorizând victima și pe întreaga durată a evacuării.

În luna aprilie 2002 s-a constituit Asociația Salvatorilor Montani Bihor . Membrii fondatori și nucleul de bază al A.S.M. Bihor, îl constituie foștii și actualii membrii ai formațiunii Salvamont Oradea, din cadrul Serviciul Public Salvamont Bihor .

Obiectivele  principale  urmărite de Asociația Salvatorilor Montani Bihor sunt:

- sprijinirea pe plan material, tehnic, logistic și uman a activității  Serviciului Public Salvamont Bihor

- dezvoltarea  asistenței Salvamont  în zona montană a județului Bihor .

- promovarea  practicării  turismului  montan și  a sporturilor specific montane

- promovarea  conceptului de "cultură și educație  turistică" specific zonei montane, în special în rândul tinerilor.

- promovarea la scară națională și  internațională a   arealului montan românesc în sprijinul dezvoltării turismului  și  practicării lui  într-un cadru  civilizat  și  sigur.

- implicarea asociației  în  activități de asistare a comunităților afectate de catastrofe, calamități etc., în colaborare cu alte structure și organizații locale, naționale și internaționale care acționează în acest sens.

            Anul 2003 a fost, cel puțin în primele 6 luni, unul din cei mai grei și solicitanți ani din întreaga istorie a salvamontului bihorean.

Nefericitul accident de la sfârșitul anului 2002 în care 4 speologi bihoreni au fost surprinși de o avalanșă în M-tii Făgăraș a determinat, pe lângă  îndeplinirea îndatoririlor curente din sezonul  hibernal  și o mobilizare impresionantă de forțe pentru participarea la acțiunile de căutare / recuperare a celor 4 speologi. De-a lungul a 6 luni, printr-un efort colectiv material și uman remarcabil, membrii salvamont Bihor s-au alăturat colegilor salvatori montani  din  Argeș  în efortul de recuperare a celor dispăruți.

           Acest demers a deschis porțile colaborării cu alte structuri salvamont din țară ( Argeș, Sibiu, Gorj etc) precum și afilierea Serviciului Public Salvamont Bihor la  structuri de salvare / căutare de anvergură  europeană.

 

În anul  2004, datorită faptului că asociația a dovedit în numeroase rânduri că posedă o disponibilitate și un potential deosebit în a participa la acțiuni de salvare - recuperare,  A.S.M. Bihor a fost invitată să facă parte din KARISZ – asociație caritativă constituită ca un parteneriat, cu scopul de a acorda asistență populației și comunităților în caz de calamități și catastrofe, cuprinzând organizații de profil din 3  țri europene - Ungaria, Slovacia și România.

        Începând cu luna aprilie 2005  modul de organizare al Serviciului Județean Salvamont Bihor a fost modificată prin semnarea unui accord între Consiliul Județean Bihor și Asociația Salvatorilor Montani Bihor, urmând ca activitatea de salvare montană să se desfășoare sub coordonarea asociației, fiind finanțată de Consiliul Județean Bihor. Serviciul va avea o structură unitară organizată pe două centre, Oradea ca Sediu Central și Șei ca Centru Zonal.

Începând cu data de 16 ianuarie  2007 Serviciul Județean Salvamont Bihor a fost transformat în Serviciul Județean Salvamont – Salvaspeo  Bihor, în urma apariției legii 402/2006, care reglementează activitatea de salvare speologică iar atributiunile ce decurg din această modificare legislative, au fost preluate tot de  Asociația Salvatorilor Montani Bihor.

 

Din momentul reorganizării Serviciului Județean Salvamont Bihor ca urmare a programelor de formare profesională desfășurate în mod continu s-au atestat și reatestat  cca 30 de salvatori montani sau salvatori speologi care au urmat inclusive cursurile de prim ajutor calificat – paramedic, unii având toate specializarile mai sus amintite, alti zece salvatori fiind în curs de pregătire.

În anul 2010 Baza Salvamont de la Vartop este inaugurată, urmand ca în 2013 și 2014 Servicul Județean Salvamont-Salvaspeo să amplaseze 3 puncte Salvamont în Șuncuiuș, Stana de Vale și Glăvoi.

Salvatorii din cadrul serviciului sunt membrii a celor două asociații profesionale care reglementează în România activitațile de salvare montană si salvare din mediul subteran speologic, Asociația Salvatorilor Montani din România respective Corpul Român Salvaspeo. Serviciul Județean Salvamont – Salvaspeo  Bihor este reprezentat în cadrul Consiliului Serviciilor Publice Salvamont din România și încadrul Grupului de lucru pentru Salvarea Montană din cadrul Departamentului pentru Situații de Urgenț din cadrul M.A.I., este primul serviciu salvaspeo acreditat și printre  primele servicii salvamont acreditate din România.

 

 

 

 În 2017 se înființează Centrul de Pregătire pentru Salvatori Montani, în Județul Bihor, Sat de Vacanț Vârtop, beneficiind de experiența elvețiană din St. Gallen.

Obiective ale proiectului, -general: de a consolida pe termen lung capacitățile și structurile din județul Bihor, în scopul de a oferi servicii mai bune de salvare
montană pentru comunitate și pentru turiști, beneficiind de cunoștințele și expertiza elvețiană.
Obiective specifice:

1. Consolidarea calității parteneriatului între instituțiile elvețiene și românești și creșterea nivelului de cooperare între rețelele locale și
internaționale. Sporirea vizibilității de cooperare existentă, care să permită ca cele mai bune exemple practice din ambele țri să fie cunoscute.

2. Facilitarea accesului voluntarilor de salvare montană la informațiile teoretice - prin elaborarea Codului / manualului de conduită de salvare montană, care conține,
de asemenea și expertiza elvețiană -și îndrumări practice pentru a îmbunătăți abilitățile lor, prin înființarea primului Centru de Pregătire pentru Salvatori Montani din Județul Bihor beneficiind de experiența elvețiană din St. Gallen.

3. Adaptarea modului de realizare a asistenței salvamont, prin asigurarea unui centru cu dotare tehnică corespunzătoare, prin schimburi de experienț, ateliere
de lucru, formarea și dezvoltarea abilităților de salvatori, precum și de adoptare a normelor în ceea ce privește relația dintre echipa de salvare montană și cei care
gestionează și operează zonele de schi, astfel încât prevenirea accidentelor și intervenții în caz de accidente să poată fi efectuate cu maximă eficienț.